Hmmm, arome mediteraneene, diversitate si un gust delicios!
Contrar credinței generale, pizza nu este originară din
Italia. De fapt, nu se știe cine a “inventat” această mancare delicioasă. Deși
cultura mediteraneană are variante incipiente înrădăcinate în dieta lor, variante
similare au fost descoperite și în Egipt, Babilon și Imperiul
Persan.
Se știe că în Grecia Antică mâncau o pâine rotundă și plată,
deasupra căreia puneau diferite condimente și ingrediente. Adițional, în cenușa
rezultată în urma eruperii catastrofale a vulcanului Vezuviu din anul
74, au descoperit dovezi care ar indica faptul că o pâine rotundă din făină ar
fi fost consumată la scară mare în acea perioada in Pompei și Neopolis (Neopolis
fiind o colonie greacă care ulterior a devenit orașul Napoli). Însă,
adevărul este că pizza putea fi inventată de oricine care a descoperit secretul
combinării făinei cu apă și încălzirea acestui aluat pe o piatră fierbinte.
În Italia, orașul care este strâns legat de pizza
este Napoli. Aici acest fel de mâncare a devenit foarte popular în rândul
săracilor, în special fiindcă era foarte ieftin de preparat, gustos și sățios.
Adițional, probabil datorită faptului că pizza era așa de îndrăgită de locuitorii
mai săraci, marginea pizzei este mai groasă decât centrul acesteia. Astfel,
oamenii săraci, chiar dacă aveau mâinile murdare puteau să țină o felie de
pizza în mâini și s-o mănânce, fără să murdărească partea pe care o consumau.
Desigur, la sfârșit marginea pizzei era aruncată.
Istoria pizzei moderne a început o dată cu aducerea roșiilor
în Europa din America, în secolul XVI. La început însă s-au
bănuit a fi otrăvitoare, ca alte plante din familia Solanaceae. În secolul
XVIII săracii din Napoli obișnuiau să pună sos de roșii peste pâinea
lor plată. Așa s-a născut pizza pe care o cunoaștem astăzi. Cu timpul a
câștigat popularitate și turiștii veneau special în zonele sărace
din Napoli pentru a gusta diversele rețete de pizza, preparate de
pizzaioli.
Odata cu evolutia diferitelor retete de pizza s-au
modernizat si ustensilele folosite la prepararea acesteia.
Tava sita din
aluminiu este una dintre cele mai bune inovatii aduse acestei industrii. Cu
o constructie solida din aluminiu, un bun conductor de caldura, aceasta tava
sita permite coacerea intr-un ritm mai rapid decat traditionalele tavi folosite
pentru coacere. Aluminiul este un metal non-toxic si care nu transfera
reziduri sau particule alimentelor. Disponibila in 9 variante de dimensiuni,
tava sita pentru coacerea pizzei este un instrument versatil, util in orice
restaurant cu specific mediteranean sau pizzerie.